CÂND STĂTEAM ÎMPREUNĂ, NE PRIVEAM, ÎNŞELÂND MOARTEA
(IN MEMORIAM ANDREIA)
Aripi de înger scutură globi luminoşi
peste timp şi uitare,
muzica paradisului adie în suflet,
dar mă întreb:
Cine sunt eu?
Cristale de iluzii albastre
se sparg spumegând de malul cerului,
alcătuiesc forme rotunde,
le transformă în alţi globi.
Eşti acolo, te văd, te simt,
te caut în universul amintirilor
când stăteam împreună,
ne priveam,
înşelând moartea.
CUANDO ESTÁBAMOS JUNTOS, NOS MIRÁBAMOS,
ENGAÑANDO A LA MUERTE
(IN MEMORIAM ANDREIA)
Alas de ángeles sacuden globos luminosos
sobre tiempo y olvido,
la música del paraíso sopla en el alma,
pero me pregunto:
¿Quién soy yo?
Cristales de ilusiones azules
se quiebran espumando de la orilla del cielo,
en formas redondas,
transformándoles en otros globos.
Estás allí, te veo, te siento,
te busco en el universo de los recuerdos
cuando estábamos juntas,
nos mirábamos,
engañando a la muerte.
AZI SUNTEM DOAR NOI ȘI E DE-AJUNS
Cândva ne jucam cu picăturile de ploaie...
tu le culegeai,
eu le înșiram pe raze de vis,
înconjuram universul,
coloram sentimente,
spărgeam iluzii în fluturi și îngeri.
Biciuiam tristețea cu aripile soarelui,
construiam pod de curcubeu,
uneam capetele unor drumuri paralele
în ritmul timpului risipit.
Azi suntem doar noi şi e de-ajuns!
HOY ESTAMOS SOLAMENTE NOSOTROS Y BASTA
Algunas veces nos jugábamos con las gotas de la lluvia…
tú las recogías,
yo las ensartaba sobre rayos de sueño,
rodeaba el universo,
coloreaba sentimientos,
quebraba ilusiones en mariposas y ángeles.
Azotaba la tristeza con las alas del sol,
construía puentes de arcoiris,
unía las extremidades de unos caminos paralelos
en el ritmo del tiempo perdido.
¡Hoy estamos solamente nosotros y basta!
AŞTEPTARE
Cămaşa albă a gândurilor
îmbracă goliciunea
unui suflet sărăcit,
rătăcit între timp şi mister
amăgeşte cu înserarea
dorului de noi,
în ploi nebune,
scurtează nisipul clepsidrei
pe care-mi aşezam şezlongul
şi aşteptam.
ESPERA
La camisa blanca de los pensamientos
viste la desnudez
de un alma empobrecida,
perdida entre tiempo y misterio
engaña con el anochecer
del anhelo de nosotros
en lluvias locas,
corta la arena de la clepsidra
sobre la cual me colocaba el sillón
y esperaba.
ADUNARE
Am simţit respiraţia norilor
prin porii albaștri ai unui neuron
sfârtecat în sinapse scurtcircuitate
iar melcul în spirala timpului
mă privea nepăsător
cum îmi ridicam breteaua suspendată
între cer și un abis fraudulos
încercam să număr nemurirea
patru poartă noroc
acolo m-am oprit
visul îmi împrumutase existența
pe cand eu
prizoniera propriilor gânduri
cu universul încolăcit pe gleznă
contabilizam ploi muribunde
ADICIÓN
Sentí la respiración de las nubes
por los poros azules de una neurona
desgarrada en sinapsis cortocircuitadas
y el caracol en la espiral del tiempo
miraba apático
como me alzaba la rampa suspendida
entre el cielo y un abismo fraudulento
intentaba contar la imortalidad
cuatro buena suerte
allí me paré
el sueño me hubiese prestado la existencia
mientras que yo
prisionera de mis propios pensamientos
con el universo enrollado sobre mi tobillo
estaba contabilizando lluvias moribundas.
AM ÎNCERCAT…
Am încercat...
să fiu ordonată
în timpul meu,
în gânduri rebele
care sparg tipare și rostogolesc dogme,
să adorm neliniștea sângelui,
să împietresc sufletul învolburat de sentimente nereprimate,
să ștrangulez lacrima pulsândă a tristeții
sau a ochilor înecați într-un cer senin,
am încercat...
să fac ordine în ordinea mea interioară,
știind că nu pot fi subordonată
marii ordini exterioare.
INTENTĖ
Intenté…
ser ordenada
en mi tiempo,
en pensamientos rebeldes
que rompen modelos y ruedan dogmas,
adormecer la inquietud de la sangre,
petrificar el alma agitada de sentimientos no reprimidos,
estrangular la lágrima pulsadora de la tristeza
o de los ojos ahogados en un cielo sereno,
intenté…
ordenar mi orden interior,
sabiendo que no puedo ser subordinada,
a la gran orden exterior.
GRAFFITI
miros pământul
umezit în ploi de bocet
acea mireasmă neștiută a unui dor
alunecă languros în mine
ocupă fară luptă
cu ușurința pufului de păpădie
cuprinde cuprinsul necuprins
mă disecă
mă împărte în cristale
croșetează punți peste gânduri colorate
smulge aripi îndoliate ale unui zbor fracturat
apoi cu inocență
se desenează în forma semnelor de întrebare
GRAFITTI
huelo la tierra
humedecida en lluvias de llanto
aquella fragancia desconocida de un anhelo
resbala lánguidamente en mí
ocupa sin lucha
con la facilidad de la pelusa del diente de león
incluye el contenido sin limites
me diseca
me divide en cristales
teje puentes sobre pensamientos coloreados
arranca alas compungidas de un vuelo fracturado
luego con inocencia
se dibuja en la forma de los signos de interrogación
FORMĂ DE FEMEIE
Viscolul cuvintelor tale
îmi escaladează dureros
spirala timpanelor sufletului,
curge în valuri de rouă acidă
printre stele străine
cotind armonios la dreapta,
la stânga,
reuneşte infinitul ochilor
în şerpuirile gândurilor ispititoare
frământându-mă între lacome fălci,
modelându-mă standard
în formă de femeie.
FORMA DE MUJER
La ventisca de tus palabras
está trepando dolorosamente
por la espiral de los tímpanos del alma,
corre en ondas de rocio ácido
entre estrellas extranjeras
doblando armoniosamente a la derecha,
a la izquierda,
reúne el infinito de los ojos
en las serpentinas de los pensamientos tentadores
amasándome entre ávidas mandíbulas,
modelándome estándar
en forma de mujer.
FIRIMITURI
Sunt un Sancho
al iubirii idealizate
pe tărâmuri ancestrale
nemărginite
de mărginirea
claustrofobică
a perimetrului abisal.
Ea, iubirea, mă vânează
în aceeaşi măsură
în care…
eu o caut
formând un ceva
amestecat în eprubeta
existenţei
şi-a timpului dilatat
reunind firimituri resuscitate
ce vor fi înghiţite
hulpav
de păsările cerului…
MIGAS
Soy un Sancho
del amor idealizado
sobre tierras ancestrales
ilimitadas
de la limitación
claustrofóbica
del perímetro abismal.
Ėl, el amor, me está cazando
en la misma medida
en la cual…
yo la estoy buscando
formando un algo
mezclado en el tubo de prueba
de la existencia
y del tiempo dilatado
reuniendo migas resucitadas
qué serán tragadas
codiciosamente
por los pájaros del cielo…
DE-A PIERDEREA REALITĂȚII
Tiptil,
pe sub frunze incandescente
ca într-un joc ”de-a pierderea realității”,
te ascunzi,
te adâncești pe poteci îngândurate,
departe,
tot mai departe,
în hățișul unui tăvălug de amintiri
fără culoare,
aplatizate sub greutatea infinită
a necunoașterii
prin cunoaștere,
cuprins de tremurul unei alte zile rătăcite,
cu umerii uimiți
și coloana gotică în forma semnelor de întrebare,
cuprinzi tot hăul zgomotos al lumii
în lacul tulbure al ochilor,
uitând calea.
A PERDER LA REALIDAD
A hurtadillas,
debajo de hojas incandescentes
como en un juego „a perder la realidad”,
te escondes,
te ahondas por caminitos pensativos,
lejos,
siempre más lejos,
en el matorral de un rodillo de recuerdos
sin color,
aplanados bajo el peso infinito
del no conocer
por conocer,
envuelto en el temblor de otro día vagabundo,
con los hombros sorprendidos
y la columna gótica en forma de signo de interrogación,
comprendes todo el abismo ruidoso del mundo
en el lago turbio de los ojos,
olvidando la vía.
IMPONDERABILITATE
de o mânecă ţin zborul
de alta un avion încremenit
în albastrul unor iriși
prinși în hăul ochilor tăi
nu mă încumet să le dau drumul
mă voi rătăci sălbatic printre artere firave
care pulsează din când în când regrete
apoi nici nu vreau să obosesc
dar sufletul care mă cunoaște
de la facerea gândului
se tânguie
țipă neputincios
ca niște torțe fumegânde
în mâinile unui jongler nepriceput
se zba-te
și sca-pă
și sa-pă
în urma pașilor
adânciți în nisipul din clepsidra
cu mirosul parfumului tău
IMPONDERABILIDAD
En una mano mantengo el vuelo
en la otra un avión aturdido
en el azul de algunos iris
colgados en el abismo de tus ojos
no me atrevo a soltarlos
me voy a perder salvajemente entre arterias frágiles
que pulsan de vez en cuando lamentos
luego no quiero cansarme
pero el almaque me conoce
de la creación del pensamiento
se lamenta
grita impotente
como unas antorchas humeantes
en las manos de un malabarista desmañado
lucha
y se escapa
y excava
detrás de los pasos
hundidos en la arena de la clepsidra
con la fragancia de tu perfume
INCOLOR PRINTRE CULORI
Raze diamantine,
prin porţi stelare,
pătrund în circuite venoase
adormind infernul amurgului,
pasc iarba timpului,
sparg în alb şi negru
ofranda călătoare de păcat
apoi, cu ciocuri de păsări stropite
de seva rugului,
mănâncă creier abisal,
se tânguie a roşietice gânduri
într-o fărâmă de roz hibernal.
INCOLORO ENTRE COLORES
Rayos diamantinos,
por puertas estelares,
entran en circuitos venosos
adormeciendo el infierno del anochecer,
pacen la yerba del tiempo,
quiebran en blanco y negro
la ofrenda viajante de pecado
luego, con picos de pájaros moteados
de la savia de la pira
comen cerebro abismal,
lamentan como unos pensamientos rojizos
en una fontana de rosado invernal.
ARHEOLOGIE
Sunt arheologul sufletului
mereu în căutarea unei comori
ascunse în adâncurile conştiinţei
sap adânc
tot mai adânc
scot din cotloane ascunse
grămezi de iluzii
frământări incolore
le spăl în apa ochilor
cu speranţa luminii
dar devin acide
seci
sap şi mă doare
nu îmi dau seama că
durerea săpăturilor
adânceşte cratere
alungă îngeri
ARQUEOLOGÍA
Soy el arqueólogo del alma
siempre buscando un tesoro
escondido en la hondura de la conciencia
excavo profundamente
cada vez más profundo
saco de rincones ocultos
montones de ilusiones
ansiedades incoloras
los lavo en el agua de los ojos
con la esperanza de la luz
pero se vuelven ácidos
secos
excavo y me duele
no me doy cuenta que
el dolor de las escavaciones
ahonda cráteres
destierra ángeles
PUNCTE CARDINALE
Inima mea,
suspendată de meridian,
ai cotropit-o…
ai cucerit-o..
La sud ţi-ai dus
sentimente
lăsând în urmă
regrete.
Estul ţi-aduce
mult soare
dând vieţii tale
candoare.
Din vest,
o pală de vânt
când răzbate
să ştii că iubirea-i
departe.
Nordu-ngheţat,
la sfârşit de veac
l-ai lăsat.
PUNTOS CARDINALES
Mi corazón,
suspendido del meridiano,
lo invadiste…
lo conquistaste…
Al sur portaste
sentimientos
dejando detrás
lamentos.
El este te trae
mucho sol
dando a tu vida
candor.
Del oeste,
cuando una brisa
atraviesa
tienes que saber que el amor
está lejos.
El norte helado,
al final de siglo
lo dejaste.
TE-AM ÎNȘELAT...
Te-am înşelat,
dar iartă-mă,
te-am înșelat cu vântul
din părul ce în valuri
tremură un gând,
te-am înșelat cu norii,
cu stele amețite
de-a înățimii faimă,
cu roua dimineții,
pe trupul meu fierbinte
dorința o îneacă,
te-am înșelat cu freamătul pădurii,
ecou al nemuririi,
bătăi de orologiu
pierdut în vrerea vremii
te-am înșelat, Luceafăr,
dar tu mă iartă!
TE ENGAÑĖ
Te engañé,
pero perdóname,
te engañé con el viento
de los cabellos en los que en olas
tiembla un pensamiento,
te engañé con las nubes,
con estrellas mareadas
de la fama de la altura,
con el rocío de la madrugada,
sobre mi cuerpo ardiente
el deseo lo ahoga,
te engañé con el susurro del bosque,
eco de la imortalidad
golpes de reloj
perdido en la voluntad del tiempo
te engañé, Lucero,
pero tú, ¡perdóname!
IDEI COROZIVE CONTOPIND
ÎN CIFRE UNIVERSUL
Ochiul tău, aruncat neglijent în ceafa timpului
pierdut în labirinturi stelare,
striveşte din înălţimea simţurilor nătânge
idei corozive contopind în cifre universul,
adulmecă-n vibraţii de nări fumegânde
cioburi alungite-n diamante sterile,
frământă dansul clepsidrei,
obosit, adoarme-n visul din visul din vis
şi dispare târându-şi cocoaşa pătrată.
Ploi ştrangulate inundă frenetic
destine rătăcite-n fade traiectorii
hrănite cu iluzii şi cearcăne de dor,
iar razele timide alungă-n grabă norii
în tropot de norme perfide, chiar bizare,
străpung în vene surde acidul din abis
şi leagănă ţinuturi pe unde diafane
cântând în corul lumii,
stropesc cu vise zborul,
atinge infinitul şi lacrima din noi...
IDEAS COROSIVAS UNIENDO
EN CIFRAS EL UNIVERSO
Tu ojo, tirado descuidado en la nuca del tiempo
perdido en laberintos estelares,
aplasta de la altura de los sentidos tontos
ideas corrosivas uniendo en cifras el universo,
huelen en vibraciones de fosas nasales echando humo
astillas prolongadas en diamantes estériles,
amasan el baile de la clepsidra,
cansado, adormece en el sueño del sueño del sueño
y desaparece tirando su joroba cuadrada.
Lluvias estranguladas inundan frenéticamente
destinos perdidos en insipidas trayectorias
nutridas con ilusiones y círculos oscuros de deseo,
y las rayas tímidas espantan precipitadamente las nubes
en traqueteo de normas pérfidas, aun extrañas,
perforan en venas sordas el ácido del abismo
y balancean tierras sobre ondas diáfanas
cantando en el coro del mundo,
pulverizan con sueños el vuelo,
toca el infinito y la lágrima de nosotros…
CULOAREA UNUI CURCUBEU ÎNDOLIAT
Mâinile se afundau, adânc,
tot mai adânc,
în valurile asimetrice ale soarelui,
scormoneam cu o lingură de lemn
care, în timpul dintre noi,
s-a transformat în torță
care, în adâncituri de pași,
s-a întrupat în iluzii
care...
doar ochii mei
aveau culoarea unui curcubeu îndoliat.
EL COLOR DE UN ARCOIRIS COMPUNGIDO
Las manos se hundían, profundamente,
cada vez más profundamente,
en las olas asimétricas del sol,
rebuscaba con una cuchara de madera
que, en el tiempo entre nosotros,
se ha cambiado en antorcha
que, en abismos de pasos,
se encarnó en ilusiones
que…
solamente mis ojos
tenían el color de un arcoiris compungido.
CONSTATARE
Azi, inima cântărește mai mult,
s-au adunat gânduri evadate,
întrebări cu răspunsuri nude,
cântate de violonistul din colțul uitat
al unui timp cenzurat,
amintiri așezate concentric,
ambalate în ceață,
rostuite în forme bizare,
neînțelese iluzii pastelate.
Este atât de grea
încât refuz s-o mai port...
CONSTATACIÓN
Hoy el corazón pesa más,
se agregaron pensamientos fugitivos,
preguntas con respuestas desnudas,
tocadas por el violinista del olvidado rincón
de un tiempo censurado,
recuerdos colocados concéntricamente,
embalados en niebla,
ordenados en formas extrañas,
abstrusas ilusiones apasteladas.
Es tan pesado
que me niego a llevarlo…
